Tehnicile de fizioterapie dezvoltate în secolul XX au demonstrat spectaculoase efecte ale terapiei E.L.F.. Această terapie se bazează pe impactul pe care îl au câmpurile electromagnetice în pulsuri de foarte joasă frecvenţă, asemănătoare undelor cerebrale, asupra organismului uman. În domenii medicale dintre cele mai diverse cum ar fi: reumatism cronic şi acut, migrene, insomnie, nevroză, dureri articulare, artrită, osteoporoză, fracturi osoase, afecţiuni cardiovasculare, circulaţie sanguină deficitară, disfuncţii sexuale, afecţiuni ginecologice, incapacitate de concentrare, disconfort meteo, afecţiuni respiratorii, astm, tulburări endocrino-metabolice, diabet, patogenia oncologică, etc. s-au observat vindecări care surprind prin rapiditate şi eficienţă. Dar aceste efecte pozitive uimitoare sunt relatate în diverse scrieri laice sau religioase din vremuri îndepărtate şi în toată cultura umanităţii, de la Egiptul faraonilor la India Upanishadelor.

La vremea aceea nu existau aparatele de fizioterapie, dar erau exploatate la maximum capacitatea creierului de a emite unde electromagnetice de foarte joasă frecvenţă în timpul stărilor de relaxare, meditaţie Zen, Yoga, etc. cât şi tehnicile de recepţie a radiaţiei electromagnetice de foarte joasă frecvenţă din mediul ambiant, cum ar fi asanele Yoga, efectul de piramidă, tehnicile Qigong, Reiki, etc. Papirusurile egiptene relatează despre vindecarea bolilor prin atingere cu mâna (touch healing). Biblia sau relatările istoricilor Romei antice stau mărturie. Astfel, celor trecuţi de o anumită vârstă, le era recomandat ca momentele de odihnă şi în special somnul să le petreacă în preajma tinerilor. Aceştia având o emisie cerebrală mult mai intensă îi ajutau indirect şi pe cei în vârstă din apropierea lor, în procesul de recuperare energetică. Într-o relatare biblică despre regele David se spune că atunci când bătrâneţea l-a doborât la pat, înţelepţii curţii i-au adus o tânără fecioară care să îi ţină companie.

Zborurile cosmice din secolul XX au adus informaţii noi. Atunci când omul este prea mult timp despărţit de Pământ (de exemplu mai mult de 2 săptămâni într-o staţie orbitală) se îmbolnăveşte. Pentru acest rău de cosmos este responsabilă şi lipsa radiaţiei Schumann, caracteristică mediului electromagnetic terestru, în interiorul navelor spaţiale. Dar ce este radiaţia Schumann? Este o radiaţie electromagnetică care se manifestă la suprafaţa Pământului din cauza descărcărilor electrice din atmosferă sau radiaţiei provenite din spaţiul cosmic. Ea este reţinută rezonant prin efectul de cavitate electromagnetică generat de ionosferă şi globul terestru. Maximele şi minimele radiaţiei Schumann definesc reteaua Hartman. În Orient, tehnica Feng Shui încearcă să exploateze în interesul sănătăţii aceste proprietăţi locale electromagnetice ale mediului terestru, începând cu amplasarea locuinţelor şi terminând cu aranjamentele florale dintr-o cameră. Privită din punct de vedere fizic, radiaţia Schumann este o undă electromagnetică staţionară cu lungimea de undă egală cu circumferinţa Pământului. Frecvenţă maximului de intensitate al acestei radiaţii este de 7,83 Hz, care coincide cu nivelul minim al domeniului undelor cerebrale alpha din perioadele de somn sau veghe. Ea ajută alături de emisia cerebrală, la recuperarea şi menţinerea stării energetice a organismelor biologice, prin efectele pe care le are la nivel celular.

Este o observaţie comună că, după o zi de muncă, un somn bun ne remontează. Cu cât acesta este mai liniştit cu atât dimineaţa ne simţim mai proaspeţi. Lipsa somnului ne face să ne pierdem concentrarea, puterea de analiză, vigoarea fizică. Dacă suntem privaţi de perioadele de somn profund mai mult de o săptămână, acest lucru poate deveni fatal ducând la o dezorganizare a corpului biologic ce sfârşeşte prin întreruperea funcţiilor sale de bază.

Toate acestea ne fac să înţelegem cât de importante sunt, pentru starea noastră de sănătate, undele cerebrale, sau mai precis undele electromagnetice de foarte joasă frecvenţă cu domeniul între 0,5 si 12 Hz. Şi asta nu este tot!

Până nu de mult se considera că în timpul somnului organismul intră într-o stare de relaxare, iar consumul energetic se reduce la minim. S-a constatat însă că lucrurile nu stau aşa. Intervalele de somn profund sunt caracterizate la nivelul creierului de emisia unor unde electromagnetice de foarte joasă frecvenţă denumite delta. Acestea sunt perioade active ale organismului, ce implică un consum energetic ridicat. De ce mobilizează corpul atâta energie putem înţelege mai uşor plecând de la modelul oriental al structurării organismului nostru. El presupune existenţa a cel puţin două corpuri. Unul, cel material, este caracterizat de tot ce se întâmplă la nivel electromagnetic, celular, iar celălalt informaţional, este caracterizat de un nivel fizic mai subtil, probabil neutrinic şi cuprinde tot universul de informaţii necesare funcţionării celui material, biologic. Un cuplaj (Yoga, în sanscrită) cât mai bun între aceste două corpuri, conduce la o stare de sănătate optimă. Ce realizează acest cuplaj sau mai simplu care sunt elementele celor două corpuri a căror stare defineşte cuplajul? Cultura indiană le denumeşte chakre (roată, vârtej, din sanscrită), iar în occident sunt numite noduri energetice. Starea lor spune totul despre sănătatea unui om. Dacă la nivelul corpului informaţional (denumit astral, eteric, subtil, etc.), starea chakrelor nu este alterabilă (motivul fiind probabilitatea de interacţie extrem de redusă la nivel neutrinic comparativ cu interacţia electromagnetică), în schimb, în corpul material, biologic de-a lungul vieţii apare o diminuare a caracteristicilor acestor zone. Aceasta se întâmplă din cauza agresiunilor zilnice la care este supus (curenţi de aer într-o încăpere sau maşină, insolaţie, hrană, lovituri, emoţii, zgomote puternice, cămpuri electromagnetice poluante tip ecran TV, telefon mobil, calculator, etc.) dar şi micşorării cantitative şi calitative a fluxului undelor cerebrale emise în perioadele de somn odată cu înaintarea în vârstă, lucru ce face ca procesul de recuplare din timpul somnului să aibă parametrii din ce în ce mai slabi.